Totalul afișărilor de pagină

marți, 20 aprilie 2010

Atunci când ....

 Nu, nu ii cere cadourile înapoi, vei fi mediocru și . Dacă vei face asta nu vei mai rămâne nici măcar cu amintirile. Într-adevăr acum poate îți vine să o omori și să te omori și pe tine, și te gândești că sunt milioane de feluri în care ai putea sa o rănești și să o faci să sufere. Însă niciunul dintre acestea nu o să iți astâmpere setea. Rănind femeia care ți-a sfâșiat sufletul e ca și cum ai bea apă sărată în mijlocul pustiului. După prima înghițitură, nu îți va mai ajunge un râu întreg.

Păstrează-ți demnitatea prin suferință pentru că e singura cale spre mântuire. Asemeni spirtului turnat peste rănile sângerânde, ustura teribil dar în același timp curăța în profunzime. Să nu împărtășești prietenilor povestea vieții voastre , ei te iubesc necondiționat și iți vor face dreptate doar arătând-o cu degetul și aruncându-i vorbe dureroase. Gândește-te bine, ei nu au fost în patul vostru când ea cu o simplă atingere pe spinare te făcea să tremuri, nici când iți alina gândurile negre și iți pansa rănile provocate de tumultul cotidian și de bătăliile cu obstacolele din jur. Ei nu erau nici  în spatele geamurilor aburinde atunci când voi doi erați unul dar totuși ei ți-au dat speranță, ți-au dat un motiv sa trăiești .

Ești singur în vârtejul suferinței tale și dacă vrei să ieși trebuie sa tragi aer în piept și să te scufunzi până se sfârșește. Mai degrabă iubește-o, și arzi  ca focul din adâncurile pământului, până când iubirea ți se face scrum și vântul ii va sufla cenușa peste mari și oceane . Iubește-o în absența ei, dar nu iubi o himeră. Va fi ca și cum te-ai arunca de nebun într-un zid de beton. De sute, de mii de ori, . Neclintit, zidul îți va rupe oasele, pielea ți-o vei sfâșia, iți vei sfâșia hainele până când te vei afla întins la baza lui, în colbul care se ridică iar și iar. Un somn lung apăsător te va cuprinde, apoi te vei trezi transpirat și speriat ca după un coșmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineții nu-ți va da timp și îl vei uita deși te vei strădui sa ii păstrezi vie amintirea. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat puțin câte puțin...Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine, e singurul leac.

Va trebui să construiești un zid înalt, din ce în ce mai înalt în jurul tău și cu atât cât va fi mai înalt cu atât cel care va reuși să îl cațere va fi mai vrednic și mai bun.
Deschide-te oricui, fără opreliști și curtea iți va deveni curând talcioc de mărfuri din toata lumea. Odată însă, zidul suferinței ridicat, vânătorii de chilipiruri care se vântura prin târgurile suferințelor împărtășite, se vor fi împrăștiat care încotro.

Apoi, după un timp, va veni o EA, destul de nebună și puternică, la fel de singură și abătută ca tine și se va cățăra pe zid, până sus de tot. Si te va găsi acolo în curte, nefăcând nimic, și se va uita la tine cum ți-ai creat un adevărat fort și nu mai speri să fii găsit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou început, ziua când te vei elibera de singurătate.

Pentru că, de atâta tăcere vei fi uitat să vorbești, de atâta liniște vei fi uitat că poți să auzi, de atâta plictiseală vei fi uitat să râzi și de atâta singurătate vei fi uitat că ești singur și că asta poate să se termine. Cocoțată pe zid, fata-ți va zâmbi și se va da jos la tine și-o să te învețe din nou tot ce ai uitat, și de data asta vei asculta tot și vei lua aminte.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Minciuni....tradare....resentimente...iertare

Ce e mai greu sa ierţi minciuna sau înşelăciunea? Te poţi obişnui cu gândul ca vei trai o viata în minciuna sau cu faptul ca poţi fi înşelat iar şi iar şi sufletul tău nu îşi va găsi liniştea .
Cineva îmi spunea ca o relaţie matura se bazează pe respect şi înţelegere reciproca, eu unul asa mai adaugă ....pasiune, dorinţă indiferent de ce natura este : trupeasca, sete de iubire . Cat din toate astea multi le trăiesc în fiecare zi, eu unul le-am trăit în orice clipa şi totuşi le-am scăpat de sub control, şi am uitat sa privesc în jurul meu, sa ma dezmeticesc sa nu cad în monotonie, am eşuat, am crezut în rutina şi mi-am dat prea târziu, de fapt nu mi-am dat seama, împrejurările au fost de asa natura sa observ consecinţele. Cineva drag îmi zicea ca trebuia sa opresc ca toate astea sa ia amploare, oare este adevărat? Oare trebuia sa vad dincolo de aparente, si atunci cum rămâne cu "Dragostea e oarba" .... Ar fi trebuit sa port ochelarii pe nas la momentul potrivit, dar am evitat sa cred ca boala deja începuse sa facă rău, sa distrugă, sa creeze incertitudine, de ce noi oamenii nu putem fi mult mai deschişi unul cu celalalt, de ce evitam sa ne privim fix în ochi şi sa lăsam adevărul sa grăiască de la sine, de ce trebuie apelam la subterfugii, şi sa dezamagim pe cei din jur doar pentru ca nu avem curajul sa ne înfruntam temerile...????
De ce trebuie sa suferim doar ca sa ne demonstram ca iubim cu adevărat, de ce trebuie sa ne ascundem, sa minţim, sa înşelam DE CE???
Oare adevărul doare atât de mult, oare nu putem sa ne călcam în picioare temerile, e atât de dificil.....şi atunci dovedim ca suntem slabi, ca e peste puterea noastră şi lăsăm garda jos....
De nu putem folosi adevărul ca pe o arma şi ca pe singura soluţie, de ce trebuie sa minţim şi sa ne gândim mai apoi ca vom găsi o scăpare cumva??
"Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce creează haosul" (Antoine de Saint-Exupery) şi numai prin adevăr găsim mântuirea, dar de ce unii nu reuşesc sa treacă peste el, şi sa se împace doar cu gândul ca minciuna e totuşi o forma cosmetizata a adevărului.....
Si atunci revin la întrebarea altfel formulata: Ce e mai uşor? Sa ierţi minciuna sau înşelăciunea?
Ruşine celui care m-a înşelat odată , ruşine mie dacă ma las înşelat a doua oara.(proverb), şi totuşi nu vream sa fim înşelaţi , dar pentru a vedea adevărul, e necesar ....
Îmi doresc sa iert, sa iert natural, fără reproşuri, fără sa îmi amintesc o viata întreaga ca a greşit, trebuie sa ma vindec, sa fiu mai matur, sa iau viata în piept ca niciodată.
Fugit Ireparabile Tempus , poate, sau poate o a doua şansă întotdeauna îmi va răscoli sufletul, timpul va decide.......el ne e singurul aliat.

joi, 8 aprilie 2010

Iubirea acest joc perfid...

Nu de ceva vreme am avut impresia ca fiinta de langa mine e singura fiinta pe care o iubesc mai mult decat orice, am crezut fara dubii ca dragostea fata de ea va fi eterna si nimeni si nimic nu va sta in calea fericirii noastre.
M-am inselat amarnic crezand ca sunt cel mai norocos om de pe pamant care are langa el pe cea mai frumoasa, pe cea mai corecta si sensibila din lume fiinta.
Am gresit...am visat cu ochii deschisi, si mintea mi-a fost acoperita cu un val pe care n-am stiut sa il indepartez si ochii mei nu au vazut adevarul....adevarul care ne doare pe fiecare in parte atunci cand cel de langa tine iti jura credinta si te face de fiecare data sa tremuri de bucurie dar intr-un moment cand esti mai sigur pe ceea ce ai totul se prabuseste.
Tot ce credeai, tot ce simteai devin doar amintiri...amintiri care te napadesc si iti plange sufletul, amintiri care in acelasi timp dor si lasa rani adanci pe care numai timpul le poate vindeca.
Dar timpul este ireversibil, desi adanc in sufletul tau ai vrea sa intorci clepsidra cu nisip invers si sa il dai inapoim sa modifici curgerea lui, dar nu, nu se mai poate, totul e in zadar.
Carnea imi tremura si sufletul imi geme, de ce trebuie sa retraiesc toate amintirile, de ce nu le pot sterge cu buretele, de ce nu pot ierta , de ce mintea imi este tulbure...
Mi-am dorit un suflet cald, un suflet pereche, eram sigur ca il găsisem, dar sufletele nu pot ramane intr-un loc , dar eu raman...raman o amintire , o amintire frumoasa , o amintire care se va pierde asa cum am pierdut ce imi era mai de preţ...

P.S. Oare iubirea este efemeră ??? Pentru mine da....

marți, 6 aprilie 2010

Emoţie...pasiune...trăire...durere...

E frumos atunci când vorbeşti despre iubire, te încearcă uşor un sentiment special, un tremur rece pe şina spinării iar inima începe să îţi bată cu putere şi să iţi tresalte precum coardele unei chitări neacordate .

De fapt ce alimentează acest ceva ce îl numim dragoste, iubire , amor sau cum i-o mai fi spunând zilele astea, să îmi spună şi mie careva... Nu de multe ori ne-am hrănit cu asemenea sentimente şi zile în şir am suferit şi ne-am condamnat existenţa şi ne-am dorit să nu se repete , ne-am dorit să se oprească , să nu ne pierdem raţiunea dar în zadar nu ne-am putut opune acestor trăiri pătimaşe.

Dragostea este un sentiment minunat atâta timp cât nu încerci să o înţelegi, atâta timp cât nu încerci să îi afli toate misterele, pentru că în acel moment se metamorfozează în îndoieli, suspiciunile te încolţesc din toate ungherele şi fiecare trăire o simţi ca şi pe ultima .

Dragostea e o magie, te fascinează pentru că nu îi cunoşti secretele, eşti fermecat de misterul ei . Te strădui asemeni unui magician la fiecare reprezentaţie ca iluzia trucului să nu te dea de gol, dar eşecul nu te ocoleşte dintotdeauna şi îşi face simţită prezenţa atunci când te aştepţi mai puţin . Momentul în care reuşeşti să te ridici din propria-ţi incertitudine e ceva de nedescris, fie îşi doreşti să munceşti mai mult , să atingi perfecţiunea să nu trăieşti din nou dezamăgirea, fie rămâi răpus la pământ fără să mai ai puterea să te ridici.

Credeam că dragostea nu doare aşa de tare, un spin otrăvit înmuiat în cel mai puternic venin, adînc înfipt într-o inimă pe care cândva o credeam de neatins, dar doare ....doare nespus de mult şi antidotul nu de puţine ori pare să nu îşi facă efectul.

Îmi amintesc cu emoţie profundă de momentele în care completam în oracolele din şcoala generală si încercam să dau o definiţie cât mai profundă a iubirii,...hmm...dar eşuam lamentabil, schiţând pe pagina liniată o definiţie banală inspirată dintr-un film sau dintr-o imaginaţie mult prea puerilă la acea vreme. Timpul a trecut, şi maturitatea şi-a adus aportul ei în paşii care mi-au călăuzit destinul şi totuşi nu m-am pregătit îndeajuns pentru a întâmpina trăiri aşa de intense şi să cedez asemeni unei fiare răpuse , în faţa a ceva ce nu am să înţeleg poate niciodată şi care îmi va bântui gândurile până....până la final.... până în zorile unui nou început.


"Everyday morning I can play with the sun but I see you again
I wanna forget all your lies so I can go ahead, so I am
I can't stand off it
I'm turning around the same thoughts behind"