Totalul afișărilor de pagină

marți, 20 aprilie 2010

Atunci când ....

 Nu, nu ii cere cadourile înapoi, vei fi mediocru și . Dacă vei face asta nu vei mai rămâne nici măcar cu amintirile. Într-adevăr acum poate îți vine să o omori și să te omori și pe tine, și te gândești că sunt milioane de feluri în care ai putea sa o rănești și să o faci să sufere. Însă niciunul dintre acestea nu o să iți astâmpere setea. Rănind femeia care ți-a sfâșiat sufletul e ca și cum ai bea apă sărată în mijlocul pustiului. După prima înghițitură, nu îți va mai ajunge un râu întreg.

Păstrează-ți demnitatea prin suferință pentru că e singura cale spre mântuire. Asemeni spirtului turnat peste rănile sângerânde, ustura teribil dar în același timp curăța în profunzime. Să nu împărtășești prietenilor povestea vieții voastre , ei te iubesc necondiționat și iți vor face dreptate doar arătând-o cu degetul și aruncându-i vorbe dureroase. Gândește-te bine, ei nu au fost în patul vostru când ea cu o simplă atingere pe spinare te făcea să tremuri, nici când iți alina gândurile negre și iți pansa rănile provocate de tumultul cotidian și de bătăliile cu obstacolele din jur. Ei nu erau nici  în spatele geamurilor aburinde atunci când voi doi erați unul dar totuși ei ți-au dat speranță, ți-au dat un motiv sa trăiești .

Ești singur în vârtejul suferinței tale și dacă vrei să ieși trebuie sa tragi aer în piept și să te scufunzi până se sfârșește. Mai degrabă iubește-o, și arzi  ca focul din adâncurile pământului, până când iubirea ți se face scrum și vântul ii va sufla cenușa peste mari și oceane . Iubește-o în absența ei, dar nu iubi o himeră. Va fi ca și cum te-ai arunca de nebun într-un zid de beton. De sute, de mii de ori, . Neclintit, zidul îți va rupe oasele, pielea ți-o vei sfâșia, iți vei sfâșia hainele până când te vei afla întins la baza lui, în colbul care se ridică iar și iar. Un somn lung apăsător te va cuprinde, apoi te vei trezi transpirat și speriat ca după un coșmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineții nu-ți va da timp și îl vei uita deși te vei strădui sa ii păstrezi vie amintirea. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat puțin câte puțin...Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine, e singurul leac.

Va trebui să construiești un zid înalt, din ce în ce mai înalt în jurul tău și cu atât cât va fi mai înalt cu atât cel care va reuși să îl cațere va fi mai vrednic și mai bun.
Deschide-te oricui, fără opreliști și curtea iți va deveni curând talcioc de mărfuri din toata lumea. Odată însă, zidul suferinței ridicat, vânătorii de chilipiruri care se vântura prin târgurile suferințelor împărtășite, se vor fi împrăștiat care încotro.

Apoi, după un timp, va veni o EA, destul de nebună și puternică, la fel de singură și abătută ca tine și se va cățăra pe zid, până sus de tot. Si te va găsi acolo în curte, nefăcând nimic, și se va uita la tine cum ți-ai creat un adevărat fort și nu mai speri să fii găsit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou început, ziua când te vei elibera de singurătate.

Pentru că, de atâta tăcere vei fi uitat să vorbești, de atâta liniște vei fi uitat că poți să auzi, de atâta plictiseală vei fi uitat să râzi și de atâta singurătate vei fi uitat că ești singur și că asta poate să se termine. Cocoțată pe zid, fata-ți va zâmbi și se va da jos la tine și-o să te învețe din nou tot ce ai uitat, și de data asta vei asculta tot și vei lua aminte.

2 comentarii:

  1. Astea sunt ideile tale? Sfaturile absolut bune pe care ti le dai singur? Foarte frumos scris! Superb. Cea mai tare e cu apa sarata in mijlocul pustiului!

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesante idei...profund scris...dar cam tarziu sa fii asa sincer
    http://oanabuzenche.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere