10 lucruri de facut inainte de ... a pleca

Unii dintre voi ar crede ca m-a lovit vreun sentiment de suicid sau ca am aflat ca nu mai e mult pana la sfârșit....nici vorba, e doar o lista pe care o voi continua "sa o pun la zi" în funcție de întâmplările din viața mea.

1. Nu mai acorda niciodată a doua șansă...a treia...a patra...sau oricare alta
Cei care refuză a doua șansă sunt cei care nu au puterea de a trece peste obstacolele apărute și își suprimă dorința de a încerca,  de a-i da celui care oferă șansa și lui la rându-i o șansă. De a renunța la luptă, de a cădea prada orgoliului și slăbiciunii, două dintre cele mai amenințătoare caracteristici ale spiritului uman. 
"Cei care nu pot să aprecieze ceea ce au deja, nu vor gusta niciodată fericirea."

2. Fii sincer cu cei din jurul tău indiferent de consecințe.   
Sinceritatea de cele mai multe ori este o povară, presupunând maximum de responsabilitate. Fiecare își dorește să aibă în preajmă persoane sincere, fără măști, dar în esență câți dintre aceștia își doresc cu adevărat sinceritatea celorlalți. Toți susțin că vor asta dar, doar un număr foarte mic îi fac față. De cele mai multe ori sinceritatea este privita ca un defect, un deficit al celor visători, naivi care refuză să vadă realitatea ce ii înconjoară. Alegând să fii sincer, ajungi să fii tu însuți, sa îți asumi toate riscurile, să fii apreciat pentru ceea ce reprezinți cu adevărat pentru ceilalți care știu să te aprecieze. Din nefericire cei mai mulți dintre noi  aleg minciuna. E mai ușor să minți, să pari altcineva, să oferi iluzii...  
"Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândești, ci a gândi tot ce spui."    (Hypolite de Livry)

3. Lupta întotdeauna pentru a obține ceea ce iți dorești cu adevărat. Mulți oameni renunță cu foarte mare ușurință la aspirațiile și idealurile lor. Ei nu înțeleg ca intensitatea și statornicia dorinței este cea care le conferă puterea de înfăptuire. Efortul perseverent de a menține intensitatea aspirației are puterea de a o transforma în realitate. Nu are nici o importanța faptul că aceasta realitate poate părea la început puțin probabilă sau îndepărtată, că viitorul pare întunecat, este suficient ca noi să credem în ea cu intensitate și să luptam energic pentru ea, și mai devreme sau mai târziu ea ne va aparține. Nu gândiți și nu spuneți despre voi decât ceea ce doriți să fiți în realitate. Persoanele care mereu se plâng, care mereu spun, pretutindeni și de prisos, că sunt obosite, extenuate, că nu au noroc, că un destin nefast le urmărește și că așa vor rămâne întotdeauna, că au muncit mult încercând zadarnic să ajungă la un rezultat, nu-și dau seama că astfel nu fac decât să își adâncească și să își agraveze mereu în minte aceste întunecate tablouri, a căror creatori sunt chiar ele, și care, de altfel, cu siguranța vor deveni o realitate pentru ele. De aceea, nu admiteți nici o clipă că sunteți bolnavi sau abătuți, căci gândind astfel aceste stări negative vor căpăta putere asupra voastră.
“VEI FI UN ÎNVINGĂTOR :
   când vei avea încredere în tine însuti, deși toți se îndoiesc de tine și nu te va interesa ce-ți vor spune;
   când vei ști să distingi un zâmbet de o zeflemea și vei prefera să lupți toata viata decât să cumperi o victorie  falsă;
   când vei acționa din convingere și nu din lingușire;
   când vei ști să ierți la fel de repede ca atunci când iți ceri scuze;
   când vei ști să mergi alături de un sărac, fără sa uiți ca este un om și alături de un bogat fără să gândești că este un zeu;
   când vei ști să oferi LINIȘTE celui care nu-ți cere vorbe și ABSENTA celui care nu te apreciază;
   când nu va mai trebui să suferi pentru a cunoaște fericirea și vei putea să nu-ți mai schimbi sentimentele sau scopurile pentru plăcere;
   când nu vei încerca să găsești răspunsuri în cele din jurul tău, ci în Dumnezeu și în propria-ți persoană;
   când îți vei accepta greșelile și nu-ți vei pierde răbdarea.” (Humberto A. Agudelo C.- Vitamine zilnice pentru suflet)

Un-happy people can't jump that high...

Viaţa ca o pasiune....evadare la Slănic Prahova...

Viaţa ca o pasiune....aventură la Vulcanii Noroioşi...

Viaţa ca o pasiune...

Un lan de maci, nu unul de grâu cum ar fi trebuit să fie, şi care exact ca opiul, te aţâţă, te tentează, şi m-a determinat (ca şi pe multi alţii de altfel) să mă opresc, şi să imortalizez frumuseţea lor trecătoare.

Câteodată mi-aş dori să zbor asemenea seminţelor de păpădie...

 

Să sărim în sus până la soare, de bucurie ca atunci când eram mici

O viaţă plină de culoare , ca macii din lanul ăsta e tot ce îmi doresc...

Ploaia care va cădea.
Ploaia care va cădea...păcatele toate mi le va spăla!
Ura şi iubire parte-n parte,
Sunetul de reggae se aude de departe.
Ploaia care va cădea...păcatele toate mi le va spăla!
balans, balans...hai, hai...
Mi-e din ce în ce mai clar că nu am să ajung în rai!
 .............................................................................
De ce să plâng atunci când pot să râd?
De ce să mint atunci când pot să uit?
Decat sărac şi bolnav mai bine bogat şi sănătos
Dar exersez zi de zi mersul pe jos
Soarele răsare...pentru fiecare...
Pentru fiecare jumătate...e o altă jumătate...
Toată lumea are parte, se împarte, se desparte,
Viaţa-i ca o doamnă cu moravuri lăsate deoparte...
zâmbeşte-i nu sta deoparte.

Atunci când ....

 Nu, nu ii cere cadourile înapoi, vei fi mediocru și . Dacă vei face asta nu vei mai rămâne nici măcar cu amintirile. Într-adevăr acum poate îți vine să o omori și să te omori și pe tine, și te gândești că sunt milioane de feluri în care ai putea sa o rănești și să o faci să sufere. Însă niciunul dintre acestea nu o să iți astâmpere setea. Rănind femeia care ți-a sfâșiat sufletul e ca și cum ai bea apă sărată în mijlocul pustiului. După prima înghițitură, nu îți va mai ajunge un râu întreg.

Păstrează-ți demnitatea prin suferință pentru că e singura cale spre mântuire. Asemeni spirtului turnat peste rănile sângerânde, ustura teribil dar în același timp curăța în profunzime. Să nu împărtășești prietenilor povestea vieții voastre , ei te iubesc necondiționat și iți vor face dreptate doar arătând-o cu degetul și aruncându-i vorbe dureroase. Gândește-te bine, ei nu au fost în patul vostru când ea cu o simplă atingere pe spinare te făcea să tremuri, nici când iți alina gândurile negre și iți pansa rănile provocate de tumultul cotidian și de bătăliile cu obstacolele din jur. Ei nu erau nici  în spatele geamurilor aburinde atunci când voi doi erați unul dar totuși ei ți-au dat speranță, ți-au dat un motiv sa trăiești .

Ești singur în vârtejul suferinței tale și dacă vrei să ieși trebuie sa tragi aer în piept și să te scufunzi până se sfârșește. Mai degrabă iubește-o, și arzi  ca focul din adâncurile pământului, până când iubirea ți se face scrum și vântul ii va sufla cenușa peste mari și oceane . Iubește-o în absența ei, dar nu iubi o himeră. Va fi ca și cum te-ai arunca de nebun într-un zid de beton. De sute, de mii de ori, . Neclintit, zidul îți va rupe oasele, pielea ți-o vei sfâșia, iți vei sfâșia hainele până când te vei afla întins la baza lui, în colbul care se ridică iar și iar. Un somn lung apăsător te va cuprinde, apoi te vei trezi transpirat și speriat ca după un coșmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineții nu-ți va da timp și îl vei uita deși te vei strădui sa ii păstrezi vie amintirea. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat puțin câte puțin...Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine, e singurul leac.

Va trebui să construiești un zid înalt, din ce în ce mai înalt în jurul tău și cu atât cât va fi mai înalt cu atât cel care va reuși să îl cațere va fi mai vrednic și mai bun.
Deschide-te oricui, fără opreliști și curtea iți va deveni curând talcioc de mărfuri din toata lumea. Odată însă, zidul suferinței ridicat, vânătorii de chilipiruri care se vântura prin târgurile suferințelor împărtășite, se vor fi împrăștiat care încotro.

Apoi, după un timp, va veni o EA, destul de nebună și puternică, la fel de singură și abătută ca tine și se va cățăra pe zid, până sus de tot. Si te va găsi acolo în curte, nefăcând nimic, și se va uita la tine cum ți-ai creat un adevărat fort și nu mai speri să fii găsit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou început, ziua când te vei elibera de singurătate.

Pentru că, de atâta tăcere vei fi uitat să vorbești, de atâta liniște vei fi uitat că poți să auzi, de atâta plictiseală vei fi uitat să râzi și de atâta singurătate vei fi uitat că ești singur și că asta poate să se termine. Cocoțată pe zid, fata-ți va zâmbi și se va da jos la tine și-o să te învețe din nou tot ce ai uitat, și de data asta vei asculta tot și vei lua aminte.