Totalul afișărilor de pagină

marți, 6 aprilie 2010

Emoţie...pasiune...trăire...durere...

E frumos atunci când vorbeşti despre iubire, te încearcă uşor un sentiment special, un tremur rece pe şina spinării iar inima începe să îţi bată cu putere şi să iţi tresalte precum coardele unei chitări neacordate .

De fapt ce alimentează acest ceva ce îl numim dragoste, iubire , amor sau cum i-o mai fi spunând zilele astea, să îmi spună şi mie careva... Nu de multe ori ne-am hrănit cu asemenea sentimente şi zile în şir am suferit şi ne-am condamnat existenţa şi ne-am dorit să nu se repete , ne-am dorit să se oprească , să nu ne pierdem raţiunea dar în zadar nu ne-am putut opune acestor trăiri pătimaşe.

Dragostea este un sentiment minunat atâta timp cât nu încerci să o înţelegi, atâta timp cât nu încerci să îi afli toate misterele, pentru că în acel moment se metamorfozează în îndoieli, suspiciunile te încolţesc din toate ungherele şi fiecare trăire o simţi ca şi pe ultima .

Dragostea e o magie, te fascinează pentru că nu îi cunoşti secretele, eşti fermecat de misterul ei . Te strădui asemeni unui magician la fiecare reprezentaţie ca iluzia trucului să nu te dea de gol, dar eşecul nu te ocoleşte dintotdeauna şi îşi face simţită prezenţa atunci când te aştepţi mai puţin . Momentul în care reuşeşti să te ridici din propria-ţi incertitudine e ceva de nedescris, fie îşi doreşti să munceşti mai mult , să atingi perfecţiunea să nu trăieşti din nou dezamăgirea, fie rămâi răpus la pământ fără să mai ai puterea să te ridici.

Credeam că dragostea nu doare aşa de tare, un spin otrăvit înmuiat în cel mai puternic venin, adînc înfipt într-o inimă pe care cândva o credeam de neatins, dar doare ....doare nespus de mult şi antidotul nu de puţine ori pare să nu îşi facă efectul.

Îmi amintesc cu emoţie profundă de momentele în care completam în oracolele din şcoala generală si încercam să dau o definiţie cât mai profundă a iubirii,...hmm...dar eşuam lamentabil, schiţând pe pagina liniată o definiţie banală inspirată dintr-un film sau dintr-o imaginaţie mult prea puerilă la acea vreme. Timpul a trecut, şi maturitatea şi-a adus aportul ei în paşii care mi-au călăuzit destinul şi totuşi nu m-am pregătit îndeajuns pentru a întâmpina trăiri aşa de intense şi să cedez asemeni unei fiare răpuse , în faţa a ceva ce nu am să înţeleg poate niciodată şi care îmi va bântui gândurile până....până la final.... până în zorile unui nou început.


"Everyday morning I can play with the sun but I see you again
I wanna forget all your lies so I can go ahead, so I am
I can't stand off it
I'm turning around the same thoughts behind"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu