Un lan de maci, nu unul de grâu cum ar fi trebuit să fie, şi care exact ca opiul, te aţâţă, te tentează, şi m-a determinat (ca şi pe multi alţii de altfel) să mă opresc, şi să imortalizez frumuseţea lor trecătoare.
Câteodată mi-aş dori să zbor asemenea seminţelor de păpădie...
Să sărim în sus până la soare, de bucurie ca atunci când eram mici
O viaţă plină de culoare , ca macii din lanul ăsta e tot ce îmi doresc...
pana la urma nu mi-a iesit asa de rau...cine nu ma apreciaza...ma ambitioneaza sa le demonsrez contrariul
RăspundețiȘtergereNu trebuie sa demonstrezi ceva celorlalti , trebuie sa faci si sa exprimi ce simti!
RăspundețiȘtergereContinua, esti pe drumul cel bun!
sunt f faine pozele mai ales cele alb negru. multa bafta in continuare.
RăspundețiȘtergere