Minciuni....tradare....resentimente...iertare

Ce e mai greu sa ierţi minciuna sau înşelăciunea? Te poţi obişnui cu gândul ca vei trai o viata în minciuna sau cu faptul ca poţi fi înşelat iar şi iar şi sufletul tău nu îşi va găsi liniştea .
Cineva îmi spunea ca o relaţie matura se bazează pe respect şi înţelegere reciproca, eu unul asa mai adaugă ....pasiune, dorinţă indiferent de ce natura este : trupeasca, sete de iubire . Cat din toate astea multi le trăiesc în fiecare zi, eu unul le-am trăit în orice clipa şi totuşi le-am scăpat de sub control, şi am uitat sa privesc în jurul meu, sa ma dezmeticesc sa nu cad în monotonie, am eşuat, am crezut în rutina şi mi-am dat prea târziu, de fapt nu mi-am dat seama, împrejurările au fost de asa natura sa observ consecinţele. Cineva drag îmi zicea ca trebuia sa opresc ca toate astea sa ia amploare, oare este adevărat? Oare trebuia sa vad dincolo de aparente, si atunci cum rămâne cu "Dragostea e oarba" .... Ar fi trebuit sa port ochelarii pe nas la momentul potrivit, dar am evitat sa cred ca boala deja începuse sa facă rău, sa distrugă, sa creeze incertitudine, de ce noi oamenii nu putem fi mult mai deschişi unul cu celalalt, de ce evitam sa ne privim fix în ochi şi sa lăsam adevărul sa grăiască de la sine, de ce trebuie apelam la subterfugii, şi sa dezamagim pe cei din jur doar pentru ca nu avem curajul sa ne înfruntam temerile...????
De ce trebuie sa suferim doar ca sa ne demonstram ca iubim cu adevărat, de ce trebuie sa ne ascundem, sa minţim, sa înşelam DE CE???
Oare adevărul doare atât de mult, oare nu putem sa ne călcam în picioare temerile, e atât de dificil.....şi atunci dovedim ca suntem slabi, ca e peste puterea noastră şi lăsăm garda jos....
De nu putem folosi adevărul ca pe o arma şi ca pe singura soluţie, de ce trebuie sa minţim şi sa ne gândim mai apoi ca vom găsi o scăpare cumva??
"Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce creează haosul" (Antoine de Saint-Exupery) şi numai prin adevăr găsim mântuirea, dar de ce unii nu reuşesc sa treacă peste el, şi sa se împace doar cu gândul ca minciuna e totuşi o forma cosmetizata a adevărului.....
Si atunci revin la întrebarea altfel formulata: Ce e mai uşor? Sa ierţi minciuna sau înşelăciunea?
Ruşine celui care m-a înşelat odată , ruşine mie dacă ma las înşelat a doua oara.(proverb), şi totuşi nu vream sa fim înşelaţi , dar pentru a vedea adevărul, e necesar ....
Îmi doresc sa iert, sa iert natural, fără reproşuri, fără sa îmi amintesc o viata întreaga ca a greşit, trebuie sa ma vindec, sa fiu mai matur, sa iau viata în piept ca niciodată.
Fugit Ireparabile Tempus , poate, sau poate o a doua şansă întotdeauna îmi va răscoli sufletul, timpul va decide.......el ne e singurul aliat.